Sfântul Ioan era fiul lui Zevedeu, pescar din Galileea, și al Salomeei, una dintre femeile mironosițe. Împreună cu fratele său, Iacob, pescuia pe Marea Tiberiadei. A fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, iar când Domnul l-a chemat, a lăsat mrejele și a urmat lui Hristos. Domnul i-a numit pe cei doi frați „Boanerghes", adică „fiii tunetului", pentru râvna lor fierbinte.

Evanghelia îl numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus". Împreună cu Petru și Iacob a fost de față la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față de pe Muntele Tabor și la rugăciunea din Grădina Ghetsimani. La Cina cea de Taină s-a odihnit la pieptul Domnului. A fost singurul dintre Apostoli care a rămas lângă Hristos la picioarele Crucii, iar Domnul i-a încredințat-o pe Maica Sa cu cuvintele: „Iată mama ta". Din ceasul acela a luat-o în casa sa și a purtat de grijă de ea ca un fiu. În dimineața Învierii a alergat cel dintâi la mormânt, a văzut și a crezut, iar la Marea Tiberiadei a fost primul care L-a recunoscut pe Domnul cel Înviat: „Domnul este!".

După Cincizecime a vestit Evanghelia mai ales în Asia Mică, cu centrul la Efes. Tradiția păstrează multe minuni săvârșite acolo: vindecări de boli, izgonirea duhurilor necurate și învierea tânărului Domnus, fiul lui Dioscorid, prin care o familie întreagă a venit la credință. Sub împăratul Domițian a fost adus la Roma pentru credința sa, unde, după tradiție, a rămas nevătămat prin puterea lui Dumnezeu, apoi a fost trimis în insula Patmos. Acolo, împreună cu ucenicul său Prohor, a adus la credință aproape toată insula, a tămăduit mulți bolnavi și, într-o peșteră, a primit descoperirea tainelor de la sfârșitul veacurilor, cartea Apocalipsei. A scris Evanghelia care începe cu „La început era Cuvântul" și trei epistole, în care spune: „Dumnezeu este iubire". Pentru înălțimea cuvântului său despre Dumnezeu, Biserica îl numește „Teologul", iar icoanele îl arată alături de un vultur.

S-a întors la Efes și a trăit peste o sută de ani, singurul dintre cei doisprezece Apostoli care nu a sfârșit prin mucenicie. La bătrânețe, când nu mai putea vorbi mult, le spunea ucenicilor la fiecare adunare: „Fiilor, iubiți-vă unii pe alții". Aproape de anul 100, a ieșit din cetate cu șapte ucenici, le-a cerut să sape o groapă în formă de cruce, s-a așezat în ea cu pace și s-a mutat la Domnul. Când credincioșii au deschis mai apoi mormântul, trupul lui nu s-a mai aflat acolo. De aceea Biserica prăznuiește pe 26 septembrie „mutarea la Domnul" a Sfântului Ioan.

Moaștele și minunile de la mormânt. Pentru că trupul Sfântului Ioan nu a mai fost aflat, nu se păstrează moaște trupești ale lui. În locul lor, Dumnezeu a dăruit o minune deosebită: în fiecare an, pe 8 mai, din mormântul de la Efes ieșea o pulbere fină, pe care credincioșii o numeau „mană". Cei care o adunau cu credință primeau tămăduire de boli și de neputințe sufletești. Minunea a fost consemnată veacuri la rând de pelerini, iar pentru ea Biserica îl cinstește și pe 8 mai. Mormântul se află la Efes, lângă orașul Selçuk din Turcia, în ruinele bazilicii ridicate în veacul al VI-lea de Sfântul Împărat Iustinian, loc de pelerinaj și astăzi. Pe insula Patmos se păstrează Peștera Apocalipsei, cu stânca despicată în trei crăpături, care amintesc de Sfânta Treime, și cu locul în care Apostolul își odihnea capul în rugăciune. Deasupra ei se înalță Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, întemeiată în 1088.

Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, ucenicul iubit al Domnului, îți mulțumim că ești aproape de noi și ne înveți în fiecare zi că Dumnezeu este iubire.

Îți mulțumim că te-ai odihnit la pieptul lui Hristos și ne-ai adus din inima Lui cuvintele vieții, lumina Evangheliei și bucuria Învierii.

Îți mulțumim că ai primit-o pe Maica Domnului în casa ta și ne arăți cum să iubim, să slujim și să purtăm de grijă celor dragi.

Îți mulțumim pentru minunile tale și pentru mana tămăduitoare prin care Dumnezeu a mângâiat atâtea suflete, semn că ești viu în Hristos.

Te cinstim și te lăudăm, Teologule, vultur al înălțimilor cerești, și te rugăm cu bucurie să rămâi lângă noi, ca să ne iubim unii pe alții așa cum ne-ai învățat.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Cu inimă plină de recunoștință venim înaintea ta, Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, ucenicul pe care l-a iubit Domnul. Îți mulțumim pentru dragostea cu care ne veghezi și pentru cuvântul de lumină pe care ni l-ai lăsat moștenire. Primește cântarea noastră de bucurie și învață-ne să trăim în iubirea lui Dumnezeu, care a umplut toată viața ta. Slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a dăruit lumii ca apostol al iubirii, și ne apropiem de tine cu încredere.

Ție, ucenicule iubit și prieten al lui Hristos, îți aducem cântare de mulțumire, Sfinte Ioane, căci ne veghezi cu dragoste și reverși peste noi pacea și lumina Domnului. Bucurându-ne de prezența ta cea vie, îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Pe malul Mării Tiberiadei te-a chemat Domnul, iar tu, lăsând mrejele, ai urmat Lui cu inimă tânără și curată. Pentru acest început luminos îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, pescarule chemat să fii pescar de oameni;
Bucură-te, ucenicule al Botezătorului, care ai cunoscut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai lăsat toate cu bucurie pentru Hristos;
Bucură-te, frate iubitor al Sfântului Apostol Iacob;
Bucură-te, fiu binecuvântat al Salomeei mironosițe;
Bucură-te, fiu al tunetului, plin de râvnă pentru Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Mulțumim ție, Sfinte Ioane, că ai fost ales să vezi slava Domnului pe Muntele Tabor și minunea învierii fiicei lui Iair. Pentru bucuria de a fi atât de aproape de Hristos, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

La Cina cea de Taină te-ai odihnit la pieptul Domnului și ai ascultat bătăile inimii dumnezeiești. Pentru această apropiere plină de har îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, ucenicule pe care îl iubea Iisus;
Bucură-te, cel ce te-ai odihnit la pieptul Mântuitorului;
Bucură-te, martor al luminii de pe Muntele Tabor;
Bucură-te, cel ce ai văzut cum Domnul redă viața;
Bucură-te, prieten de taină al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ne înveți să ne odihnim în dragostea Lui;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Mulțumim ție că ai primit de la Domnul cel mai scump dar, pe Preacurata Sa Maică, și ai luat-o în casa ta cu dragoste de fiu. Pentru inima ta ocrotitoare, cântăm: Aliluia.

În dimineața Învierii ai alergat cel dintâi la mormântul gol, ai văzut și ai crezut, iar la Marea Tiberiadei ai strigat cu bucurie: „Domnul este!". Pentru credința ta luminoasă îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, fiu al Maicii Domnului prin cuvântul lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai primit-o pe Născătoarea de Dumnezeu în casa ta;
Bucură-te, pildă de grijă și de iubire pentru familiile noastre;
Bucură-te, cel ce ai alergat cel dintâi spre vestea Învierii;
Bucură-te, cel ce ai văzut și ai crezut;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut cel dintâi pe Domnul cel Înviat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Mulțumim ție că ne-ai dăruit Evanghelia care începe cu „La început era Cuvântul" și epistolele în care ne spui că Dumnezeu este lumină și iubire. Pentru cuvântul tău cel înalt, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Ca un vultur te-ai înălțat cu mintea până la tainele cerului și ne-ai adus de acolo cuvinte de viață veșnică. Pentru darul Teologiei tale îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, Evanghelistule al Cuvântului celui veșnic;
Bucură-te, vultur care te înalți spre lumina cerească;
Bucură-te, Teologule, glas al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne-ai spus că Dumnezeu este iubire;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că Dumnezeu este lumină;
Bucură-te, izvor de înțelepciune pentru toate veacurile;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Mulțumim ție că la Efes și în insula Patmos ai adus lumina credinței, ai tămăduit pe cei bolnavi și ai redat viața celor ce plecaseră, spre bucuria caselor lor. Împreună cu toți cei pe care i-ai adus la Hristos, cântăm: Aliluia.

În peștera din Patmos, unde stânca s-a despicat în trei spre slava Sfintei Treimi, ai primit descoperirea tainelor cerești și ai scris-o împreună cu ucenicul tău Prohor. Pentru această lumină îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, lumină a cetății Efesului;
Bucură-te, tămăduitor al celor ce veneau la tine cu credință;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu a redat viața tânărului Domnus;
Bucură-te, cel ce ai luminat cu Evanghelia insula Patmos;
Bucură-te, cel ce ai ascultat glasul lui Dumnezeu în peșteră;
Bucură-te, cel ce ne-ai dăruit cartea descoperirii tainelor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Mulțumim ție că la bătrânețe ne-ai lăsat cel mai scurt și cel mai deplin cuvânt: „Fiilor, iubiți-vă unii pe alții". Pentru această poruncă a iubirii, pe care ne-o amintești neîncetat, cântăm: Aliluia.

Cu pace te-ai mutat la Domnul, iar locul odihnei tale a rămas izvor de mană tămăduitoare, prin care veacuri de-a rândul credincioșii au primit mângâiere și vindecare. Pentru darul acesta îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, apostol al iubirii frățești;
Bucură-te, bătrân luminat, plin de blândețe;
Bucură-te, cel ce te-ai mutat cu pace la Domnul;
Bucură-te, cel din al cărui loc de odihnă a izvorât mană de tămăduire;
Bucură-te, cel ce ești cinstit cu bucurie pe 8 mai și pe 26 septembrie;
Bucură-te, cel ce ești viu în Hristos și aproape de noi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

O, Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, ucenicul iubit al Domnului, primește această cântare de mulțumire pe care ți-o aducem cu bucurie și rămâi aproape de noi în toate zilele, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Apoi se zic din nou Icosul 1 și Condacul 1.

Pe malul Mării Tiberiadei te-a chemat Domnul, iar tu, lăsând mrejele, ai urmat Lui cu inimă tânără și curată. Pentru acest început luminos îți mulțumim și îți cântăm:

Bucură-te, pescarule chemat să fii pescar de oameni;
Bucură-te, ucenicule al Botezătorului, care ai cunoscut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai lăsat toate cu bucurie pentru Hristos;
Bucură-te, frate iubitor al Sfântului Apostol Iacob;
Bucură-te, fiu binecuvântat al Salomeei mironosițe;
Bucură-te, fiu al tunetului, plin de râvnă pentru Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Ție, ucenicule iubit și prieten al lui Hristos, îți aducem cântare de mulțumire, Sfinte Ioane, căci ne veghezi cu dragoste și reverși peste noi pacea și lumina Domnului. Bucurându-ne de prezența ta cea vie, îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, care ne veghezi cu dragoste.

Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, ucenicul iubit al Domnului, îți mulțumim din toată inima pentru dragostea cu care ne veghezi și pentru cuvintele de lumină prin care ne apropii de Dumnezeu. Te cinstim și te lăudăm pentru minunile tale, pentru mana cea tămăduitoare, pentru pacea pe care o reverși și pentru prietenia ta care ne întărește.

Îți mulțumim că ai purtat de grijă Maicii Domnului și ne înveți să ne purtăm de grijă unii altora. Cu bucurie ne încredințăm ție și rugăciunilor tale, ca să trăim în iubirea pe care ai propovăduit-o toată viața și să rămânem mereu aproape de Hristos, Cuvântul cel veșnic.

Slavă lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinții Săi, pentru darul prezenței tale între noi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.